Ignoranța este fericirea supremă zice un proverb englez. Cineva îmi spunea cândva că fericirea adevărată este dată de starea de confort, că după o anumită vârstă nu te mai joci cu focul și îți găsești un locșor călduț din care nimeni și nimic să nu te mai scoată. Succesul îi face pe mulți oameni fericiți. Despre bani se spune că deși nu aduc fericirea, se pare că totuși o întrețin. Pentru mulți dintre noi, fericirea se măsoară în numărul de prieteni acumulați în rețelele sociale sau în frecvența cu care ne schimbăm telefonul mobil.
O groază de oameni așteaptă ca partenerul de viață sau familia să îi facă fericiți. Un job, o carieră, o mașină, o casă cu etaj cu sau fără grădină, un cont baban, o moștenire venită pe nepusă masă - toate ar trebui în teorie să ne aducă fericirea mult visată. Și totuși când te uiți în jur, deși cu toții avem parte de toate astea și de multe altele pe deasupra, nimeni nu pare să mai creadă că fericirea e posibilă. Unii au renunțat de mult să mai creadă în ea. Când îi întrebi ce mai fac, răspund cu un oftat adânc - supraviețuiesc...
Și eu am crezut multă vreme că fericirea e un tren pe care-l aștepti în gară, fără să știi la ce oră sosește sau cât va staționa. Loterie curată, ce mai! De ceva timp încoace am început să abordez problema fericirii dintr-o perspectivă mult mai pragmatică. Am pornit de la ideea că dacă îți poți face norocul cu mâna ta, nu văd de ce nu ai putea să te faci și fericit tot singur. În loc de receptor, am devenit eu însămi sursa. Nu mai aștept nimic să vină din afară pentru că eu sunt tot - și trenul, și gara și călătorul. Este o formă de responsabilizare care poate părea extremă, dar care reduce infinit dezamăgirea și suferința pe care le luăm la pachet o dată cu existența pe acest pământ.
Un exemplu simplu este cu scrisul. Nu atașez emoție impactului pe care îl vor avea cuvintele mele asupra unui potențial cititor. Scriu pentru plăcerea simplă a actului în sine, la fel cum când faci duș te poți bucura de senzația lăsată de apă pe piele fără să te concentrezi pe cât de curat vei fii la final. Altfel spus, o călătorie nu poate fi redusă doar la momentul în care ai ajuns la destinație. Drumul în sine e adesea mult mai important.
