Comoara

;;;;;

Am un mesaj care mă însoţeşte de câţiva ani scris pe un post-it.

Scopul vieţii tale este să fii tu însăţi.

Nu mai ştiu de unde am cules cuvintele astea, dar din când în când se întâmplă câte ceva care îmi aminteşte de paradoxul ascuns în spatele lor. 

Tot ceea ce cauţi ai deja, tot ceea ce ai vrea să fii, eşti deja, toate lucrurile pe care ai vrea să le afli, le ştii deja.

Dacă toate astea există deja în viaţa fiecăruia dintre noi, atunci ce ne rămâne de făcut?

Simplu - nu ne rămâne decât să fim noi înşine. 

Personajul din filmul de mai sus e fascinant. Nimic din ce este, spune sau face nu poate fi descris ca fiind convenţional sau normal, dar este ceva absolut uluitor în felul în care vorbeşte despre viaţă, despre iubire, despre menirea noastră pe pământ. 

Adevărul nu are nevoie de cuvinte mari. Este o poveste care-mi place mult despre un cerşetor care şi-a petrecut toată viaţă cerând de pomană aşezat pe o cutie veche de carton. Un înţelept trece într-o zi pe lângă el şi în loc să îi dea de pomană îl întreabă de ce cerşeşte când are tot ce îi trebuie în cutia pe care stă. Surprins, cerşetorul mărturiseşte că nu a deschis-o niciodată. Înţeleptul îşi vede de drumul său, iar omul decide să deschidă în sfârşit cutia şi descoperă înăuntru ei o comoară de care nu a avut habar până atunci.

Tot ce ne trebuie ca să ne descoperim propriile comori este curajul de a face primul pas.